Parohia “Pogorârea Sfântului Duh” Bârlad
Parohia “Pogorârea Sfântului Duh” - Bârlad
este o unitate de cult ortodox aflată în jurisdicția Episcopiei Hușilor , Protopopiatul Bârlad, ce se adresează unui număr de 325 familii de creștini ortodoxi, adică aproximativ 1000 de suflete.
Pentru noi este o bucurie să numim localitatea unde trăim, BÂRLAD – ACASĂ .
Se poate aprecia că geneza orașului Bârlad s-a desfășurat într-o perioadă îndelungată, dar saltul calitativ spre cristalizarea vieții urbane s-a produs la sfârșitul secolului al XIV-lea. Apariția și dezvoltarea timpurie a târgului Bârlad au fost determinate de așezarea sa la răscrucea unor importante drumuri comerciale care făceau legătura între centrul și nordul Europei cu lumea Bizanțului și cea a Orientului.
Lucrarea “Istoria Bârladului” enumeră o serie de ipoteze etimologice pentru orașul Bârlad, Țara Bârladului sau Țara Berladnicilor. Denumirea ar veni de la o populație, imprecis identificată etnic. Alexandru Philippide arată în “Originea românilor” că numele orașului se trage de la slavonesc-ul “berlo” , care denumește stăvilarele din nuiele încropite de pescari.
Localitatea Bârlad este așezată în partea de est a României, în sudul județului Vaslui, pe malul râului Bârlad. Prima atestare documentară a orașului Bârlad este în 1174, si se amintește de existența aici a unei formațiuni politice locale ce cuprindea partea de mijloc şi de sud a Moldovei, deși urme ale unei intense activități meșteșugărești au fost descoperite ca aparținând sec. IV-V. Un alt document emis în timpul domnitorului Alexandru cel Bun arată existența aici a unui târg, veniturile acestuia fiind direcționate mănăstiri Bistrița. În timpul domnitorului Sfântul Ștefan cel Mare, aici a fost şi cancelaria domnească de unde domnitorul a emis câteva acte.
De când se știe, în Bârlad a existat o viață religioasă intensă, mărturie stând existența mai multor Biserici ce vin din timpuri îndepărtate (cele mai multe din secolele XVII – XIX): Domneasca (construită pe timpul lui Ștefan Cel Mare, refăcută de domnul Moldovei, Vasile Lupu, la 1636) ; Sfântul Ilie ( biserica breslei blănarilor, construită în secolul XVIII, din lemn. În forma arhitecturală actuală a fost reclădită după planurile arhitectului orașului Lorentz, modelul fiind similar bisericii catedrale din Bolgrad);
Sfântul Dumitru (construită în 1692 și refăcută în 1747. În 1850, biserica a ars împreună cu 2.500 de case, iar în anii 1864 și 1888 a fost afectată de cutremure încât a necesitat reparații care s-au executat între anii 1894-1896); Sfântul Mina (construită la 1829 de Ion Manoli și soția sa, și reconstruită în 1855-1856); Sfântul Spiridon (construită la începutul sec. XIX, reclădită de Safta Sturza spătăreasa și paharnicul Gheorghe Oprișan la 1822-1825); Vovidenia (biserica Ducăi sau Duculească, a fost construită înainte de 1768, dărmată de cutremurele din 1802, a fost reclădită în 1812 în stil arhitectural moldovenesc cu ajutorul credincioșilor); Biserica Sfinții Trei Ierarhi (biserica Flăcăilor din mahalaua Bujoreni. Pentru prima oară biserica a fost construită din lemn, la începutul sec. al XIX-lea, reclădită din zid în perioada 1842-1843. Ctitorii sunt Vasile, Grigore, Ioan, Constantin şi Lupu, fiii lui Eremia Eşanu); Sfântul Gheorghe (biserica breslei abăgerilor, fiind construită la sfârșitul sec. al XVIII-lea și reclădită la 1817 ).
De aici s-au ridicat și figuri proeminente ale vremii care au marcat istoria locală, dar și istoria națională: Alexandru Ioan Cuza, Elena Farago, Alexandru Philippide, Ștefan Procopiu, Marcel Guguianu și alții.
